vineri, 27 septembrie 2013

Protestul pentru Roşia Montană şi Galaţiul

foto: FC Oţelul Galaţi

Galaţiul nu a fost niciodată un oraş care să simtă pulsul ţării în momentele de tensionate (cel puţin în istoria contemporană). La Revoluţie (?) au ieşit câţiva la Prefectură şi au fost imediat luaţi pe sus de armată. La protestele pentru Roşia Montană la fel...o mână de oameni. 

Totuşi, acum vreo două săptămâni suporterii echipei de fotbal Oţelul au vrut să afişeze la peluză un banner de solidarizare cu protestatarii din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi celelalte oraşe care s-au mobilizat. Nu li s-a dat voie de către forţele de securitate de la stadion care primiseră ordine explicite în acest sens de la conducerea clubului. 

De anul trecut Oţelul Galaţi aparţine lui Dan Adamescu (care are în portofoliu mai multe afaceri, printre care: Astra Asigurări, Intercontinental, Unirea Shopping Center şi ... România Liberă). Cel care a spart blocada a fost tocmai un fotbalist, Victor Astafei, care a sărbătorit înscrierea unui gol prin afişarea mesajului "Salvaţi Roşia Montană". 

Aseară, după un alt meci disputat pe stadionul din Galaţi, Astafei a fost chemat la finalul partidei de către galerie să cânte împreună "Uniţi, Salvăm Roşia Montană". A fost frumos şi am fost mândru. Galaţiul nu e chiar atât de adormit pe cât îl credeam.

joi, 26 septembrie 2013

The Mono Jacks se duce după ab4

Băi, noi în Poiană nu suntem mari fani al formaţiilor româneşti de alternativ, dar nici nu ne bucur când descoperim că se despart câte unii. Aflăm că tipii ăia de la The Mono Jacks s-au despărţit. Ne plăcea de Doru Trascău şi la ab4 şi ni se părea că sunau şi ăştia destul de ok. Nici cu The MOooD nu ne era ruşine. În fine... Aiurea.

luni, 9 septembrie 2013

Şi cu...şi cu sufletu'n rai


Pentru că închipuiţii ambasadori ai dreptei nu mai contenesc să-i eticheteze pe protestari drept "comunişti", oferim o mostră de "grassroots capitalism". Şi ca să vezi...nu suntem puţini. 

Din spatele monitorului e un pic peste mână să observi spontaneitatea evenimentelor din Bucureştiul zilelor trecute şi cazi pradă facilului. "Facil" care te face să vezi doar ce-ţi convine şi să radicalizezi tonul. 

Mă îndoiesc că există o singură persoană din miile care au ieşit pe străzi în ultimele nouă zile şi care se confundă cu toate mesajele vehiculate acolo. Eu unul, am încetat să mă cruciş la banner-ele cu "România - Grădina Maicii Domnului", "Nu ne vindem ţara" sau "Stop sistemului capitalist". 

Aşa cum am ieşit eu în stradă, au ieşit şi ei. ...Pentru că altfel rămâneam doar martorii unui jaf. Şi violaţi pe deasupra.

Antena 3 nu este aici


Am fost solicitat să mă prezint în seara aceasta în studio la Antena 3 (Sinteza Zilei - ediţie despre Roşia Montană) împreună cu alţi câţiva oameni din piaţă. 

Asta ar însemna să validez prin prezenţa mea trustul Intact ca instituţie mass media.

Nu o s-o fac. 

Să vină ei în stradă!

duminică, 8 septembrie 2013

Gizem şi Roşia Montană

Acum două zile am vorbit cu o prietenă din Turcia despre ce facem noi în Piaţa Universităţii. Ea, la rândul său protestatară în Taksim şi Parcul Gezi, a zis ca i-ar plăcea foarte mult să ne ajute. I-am trimis un .jpeg cu "Salvati Roşia Montană" şi uite ce a ieşit  (link)... Multumesc din suflet, Gizem

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Buf

Gândim în termeni de buf! Vrem investiţii mici şi câştiguri mari. 

Susţinem un candidat. Îi facem o campanie straşnică. Suntem idealişti. 
Apare mioriţa. Fatalismul. Nu are şanse. Oricum nu are stofă. E vândut unei terţe părţi. 
Nu votăm. Rezultatul e oricum la îndemâna altcuiva.
Şi la urma-urmei nici nu ar fi făcut nimic nici el. 

Am vrea să se schimbe radical clasa politică. E candidatul mesianic. E în top în intenţiile de vot. Va revoluţiona întregul sistem. - câştig vizat. 

Campanii online (costuri zero sau foarte mici). - investiţie. 

Clişeu: criteriul meritoriu. "Like"-urile nu sunt voturi. Canapeaua din sufragerie nu e secţie de votare. Înjuri un om pentru deziluziile pe care ţi le crează pentru că o ştampilă ţi-a dat voie. E un drept, nu o obligaţie. 

"Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine" spunea un om care pe criterii meritorii nu avea ce să caute în Ţara Bufului. 

marți, 3 septembrie 2013

N-ai haz!!111!!!!

Cu toţii avem prieteni din copilărie, îi cunoaştem bine. Ştim despre ei atât de multe lucruri încât pe unele nu am fi vrut să le ştim. Totuşi, un lucru e cert: nu au ştiut niciodată să spună un banc.

Te întâlneai cu ei la şcoală, pe stradă, la petreceri sau la unul dintre voi acasă şi din vorbă în vorbă ajungea la punctul ăla: "Băi, să vezi ce banc am auzit!".

Şi pentru că e prietenul tău îi făceai pe plac şi ziceai: "Hai zi-l!"...sau varianta cea mai des întâlnită, începea să-l spună fără vreo introducere.

Era de rahat, la mijlocul banc-ului scăpa poanta. Şi te prefăceai amuzat. Şi râdeai forţat la final. Dar ştiai măcar că l-ai făcut să nu se simtă aiurea.

Acum se dă pe Facebook, e social. Partea de-a dreptul nasoală e că trăieşte cu aceeaşi impresie că e amuzant. Că face glume bune şi că amuză gaşca. Şi se dă pe cracked, 9gag sau alte site-uri de profil. Îşi umple wall-ul, îţi umple feed-ul şi, mai ales, te umple de nervi. 

Aşa că fii un prieten bun, spune-i că e de rahat şi că l-ai minţit mereu. 
Hazul lui nu e viral, aşa cum crede, nici în online şi nici în offline.