Libertatea nu e pentru toţi

Nu ştim ce e aia libertate pentru că nu am avut de a face cu ea. Nu o percepem ca pe o noţiune definită de anumiţi parametri. De aici până acolo. Care îmi permite să fac asta, dar nu şi opusul.  Libertatea noastră e infinită. Libertatea noastră e omnipotetntă. Libertatea noastră e anarhia. 

Caz concret.

Intri pe un site unde are loc un concurs. Sunt date două formaţii şi doar una merge într-o etapă superioară a competiţiei pe baza votului vizitatorilor. Cea pe care o votezi tu are doar 47% din sufragii. Ţi se pare de rahat. Formaţia pe care ai votat-o tu e de o mie de ori mai tare decât prostia aia care are 53%. Şi nici  nu ştii când ţi-a venit gândul, dar ţi-a venit! Mai votezi o dată! Vezi că merge şi mai votezi o dată! Tot aşa până se schimbă raportul de forţe. Acum formaţia pe care o susţineai tu a ajuns la 53%. Dezvălui un rânjet de om satisfăcut. Satisfacţia lucrului bine făcut. Îţi spui plin de mândrie: "Dacă sunt proşti şi nu s-au gândit că se poate vota de mai multe ori ce să le fac eu? Am profitat de breşa lăsată. M-am înscris în limitele jocului.". 

Doar că tu nu ştii că te arzi singur în cur. De fapt, ştii, dar îţi place să te minţi. Trupa aia de rahat era plăcută de mai mulţi oameni decât formaţia pe care o susţineai tu. Aşa că într-un gest demn de prima copilărie, ai bătut din picior şi ai zis: "Eu vreau să fie ca mine!". Doar că acum poţi face în aşa fel încât să fie ca tine. Votezi de mai multe ori. 

De ce votezi de mai multe ori? Pentru că nu poţi gândi decât în "logica pumnului în gură" care ţi-a fost administrată sistematic ţie, părinţilor, bunicilor şi, în general, întregului tău neam. Logică prin care te gândeşti că deîndată ce ai ocazia vei da şi tu cu pumnul în gură. De ce? Pentru simplul fapt că poţi. Pentru că aşa ai văzut şi pentru că e singurul mod în care ai şti să reacţionezi într-o atare situaţie. 

Nu suntem parte a regnului animal pentru că fizic ne asemănăm izbitor cu maimuţele ci pentru că suntem mimetici precum maimuţele. 

Pentru că ţi se dă voie să votezi şi tu faci asta. Ca idiotul. De o mie de ori. 

Tu nu ai avea dreptul să intri în joc pentru că nu îi ştii regulile. Şi atunci când ajungi să le cunoşti te caci în ele. Pentru că ţi s-a oferit ocazia să nu fii conform. Pentru simplul fapt că poţi. Pentru că ai libertatea asta. 

Mă-ta are cratiţă

Da, e un titlu care porneşte de la viralul celor de la Sector 7. Doar că nu e cratimă. Şi nu porneşte doar de la video-ul ăsta ci şi de la o postare a unui prof din facultate. Hari. El făcea o predicţie: "corectarea greșelilor de limba română va fi hipstăreala anului 2013". 

Nu vreau să mă leg de temele de formă ale celor două situaţii, cum ar fi definirea "hipsterimii" sau eficienţa în transmiterea mesajului pe suportul comunicaţional ales pentru viralul menţionat. ...Unde mesajul este să vorbeşti limba română aşa cum prevede Academia Română. 

Vreau să ajung la fond. La cratiţă. 

De ce are mă-ta cratiţă şi nu are cratimă? 

Pentru că în orizontul palpabil al receptorului mesajului nu există cratimă. Pentru că mă-ta, posesoarea de cratiţă, ţi-a vorbit despre cratimă şi despre utilizarea ei în poziţii mai dificile decât în Kama Sutra. Şi tu, om care îngurgitai ceea ce se făcea în cratiţa mă-ta, o ascultai. Şi ţi-a intrat în cap că tu trebuie să foloseşti cratima pentru că ea îţi conferă statut. Adică hrana sufletului. Îţi plăcea asta. Te umplea de stimă. De sine. Şi o voiai şi pe a celorlalţi. Aşa că vânai cratimele din gurile oamenilor. You got skillz!!! 

Problema e că tu, cel care ai fost foarte încântat de "ce bine le-a zis-o Krem!" analfabeţilor astora de români care nu mai sunt în stare să ia un BAC, sau tu, cel care eşti un hipsteraş gramatical în formare, doar vânezi cratime. Şi gândeşti cratiţe. 

Foamea ta a rămas tot la cratiţe. La fel de primară ca a lui Homo Erectus. Fizică. Îţi umpli nişte maţe şi dup-aia îţi pui mâinile pe burtă în semn de satisfacţie. Dar când ţi-ai pus ultima dată mâinile pe burtă în semn de satisfacţie că ai citit o carte? Cu cratime. Nu de altceva, dar poate afli cum/unde să le foloseşti dintr-o sursă avizată şi nu una care te-a corectat când stătea lângă o cratiţă.