Dacii şi noua hipstăreală

Hipster - noul animal social care bântuie pe străzile Bucureştiului şi care nu poate fi definit. Îl găseşti în Atelier Mecanic, Control sau la Street Delivery. Sunt toleraţi pentru că sunt inofensivi. Există în orice grup de prieteni câte unul şi nu deranjează cu nimic. S-a integrat. 

Totuşi, pe alţii îi poţi clasifica. Există un nou flagel care dă târcoale prietenilor noştri. Dacomania. Da, este vorba despre daci,  strămoşii din cărţile de istorie. Aceşti fani spun că dacii au fost cei mai viteji, cei mai inovativi şi cei care au făcut legea prin partea asta de Europă. Acest nou curent nu este nou. Adică tracomani au existat şi pe timpul comuniştilor. Pentru că dacii, cu sau fără voia lor, erau traci. 

Long story short... Îmi pare rău să văd oameni care mă înconjoară şi care cred cu obstinaţie în supremaţia ideologico-militaro-organizatorico-bla-bla-bla a dacilor în context continental. Premisele sunt total greşite şi pur unidirecţionale. 

Şi dacă au fost şi dacă nu au fost, la ce te ajută? Că ai o istorie cu care să te lauzi prietenilor străini? Să le spui bulgarilor, ungurilor şi ruşilor că ai fost călare pe ei? Îţi crează mai multă legitimitate ţie ca neam? Pe aceeaşi logică un anumit Ştefan a fost denumit "cel Mare" (deşi a fost primul conducător moldovean care

a plătit tribut) sau Mihai a fost denumit "întâiul unificator al spaţiului românesc" când el nu a făcut altceva decât să cucerească nişte teritorii.

Neam, ţară, naţionalism, rădăcini - cuvintele astea nu te fac nici mai bun, nici mai rău. Ele te fac mai îngust. Gândeşti între nişte parametri foarte strâmţi. Cum s-a mai vehiculat aici, de secol XIX. Dacii, romanii, sciţii, tracii, sunt grupuri de oameni care şi-au purtat oasele pe aici. După ei au fost marile migraţii, mii şi mii de alte neamuri de oameni. Pământul e plin de leşurile lor. Nici unul dintre ei, individual vorbind, nu a făcut un scop din a fi mândri de persoana lor. Au vrut să le fie lor bine. 

În Poiană nu cultivăm mândria ci egoismul. 

Lobotomie

13 - 15 iunie a devenit subit în acest an un evenimet istoric. Mineri, jafuri, lebede, crime, Romexpo şi, în general, sânge. 

Plângem şi votăm. Plângem din conformism şi votăm pe aceleaşi principii. 

Pe 10 iunie s-a votat USL. Un procentaj important a votat USL din cauza PSD-ului. Nu despre ei vorbim aici. Totuşi, au fost unii care au impresia că au votat PNL-ul când au pus ştampila pe însemnul electoral al USL-ului. Pentru ei a vorbit acum vreo 15 ani, Horia Rusu: 

“Din ianuarie 1990, de când sunt membru al Partidului Naţional Liberal, am afirmat cu consecvenţa ceea ce afirm şi astăzi: România are nevoie de un puternic partid liberal de dreapta, opus tuturor grupărilor de stânga, care să duca o politică fermă, nedispusă la compromis, o politică pragmatică, adaptată realităţilor României de astăzi şi contextului globalizării (...) Provin din PL 93, un partid mic cu ambiţii mari şi am ajuns în PNL, un partid mare cu ambiţii mici. Uneori, chiar am impresia că partidul nostru are un caracter preponderant feminin. Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant, indecis, inconstant, chiar casnic, iar, pe de altă parte, e măcinat în interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit momentul ca PNL să devină bărbat.“. 

Îmi permit să spun că dama despre care vorbea Rusu nu numai că nu a făcut vreo operaţie de sex, dar a ajuns pe marginea drumului şi face trotuarul. 

Dreapta

MRU: "Voi porni o iniţiativă de centru-dreapta. O asociaţie, nu un partid"

Cristian Preda: "Susţin iniţiativa lui MRU de alcătuire a unei platforme care să reunească dreapta"

Elena Udrea: "MRU poate să lanseze un proiect politic de dreapta"

Emil Boc: "MRU este un mare câştig pentru centru-dreapta în România"

Theodor Baconschi: "PDL e singurul partid de drepta din România"

Mihail Neamţu: "Dreapta din jurul PDL a dezamăgit"

Povestea - ciobănaşului mincinos Ion, a turmei de oi şi a lupului care în cele din urmă a venit - a fost ultima experienţă în care un termen se bucura de o cadenţă mai mare.  

"Dreapta" nu este "lupul" pentru că nu avem dovada unei corespondenţe a celor mai sus menţionaţi cu "Ion". Dar un lucru e clar, orice lucru spus prea des îşi pierde din consistenţă. Se diluează. Devine derizoriu.