MIRACOL! Statuia lui Eminescu a lăcrimat

Duminică dimineţa, statuia lui Mihai Eminescu de la Ateneu a început să plângă. Lacrimile izvorâte din ochii poetului naţional au culoarea portocalie. Ele au fost interpretate de trecători a fi un semn de solidaritate cu mulţimile nemulţumite de români care au ieşit în ultimele zile din casă. 

O echipă din Poiana lu' Ciocan a mers la statuia cu pricina pentru a afla mai multe detalii despre eveniment. Odată ajunşi acolo am observat că minunea încă se întâmpla aşa că am profitat de ocazie şi l-am întrebat pe Luceafăr câteva lucruri. 

Poiana lu' Ciocan: De ce plângeţi?

Mihai Eminescu: De la Nistru pan’ la Tisa
                         Tot Românul plange-ti-s’a
                         Ca nu mai poate răsbate
                         De-atâta străinatate

PC: Înţeleg că sunteţi şi dumneavoastră supărat că pleacă lumea din ţară şi de întreaga situaţie politico-economică. Dar de ce tocmai astăzi, de ziua dumneavoastră?

ME: Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
       Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
       Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
       Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară

PC: V-au necăjit aştia de la putere, bănuiam eu, dar dumneavoastră care credeţi că ar fi soluţia?

ME: Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
       Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
       Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
       Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

PC: Nu vă plac nici aştia din opoziţie din câte observ, sunteţi anarhist?

ME: Învia-vor voevozii, rumpâd lanturi de sclavie,
       Surpând legi şi privilegii de urgii, din temelie
       Şi va fi stăpân Românul peste-a ţărilor hotare,
       Ce din vechi le străjuieşte cu a doinii ’nviforare.

PC: Aţi dori să transmiteţi ceva celor care zilele acestea ies nemulţumiţi din case?

ME: Juni semeti, cu surle-n frunte si cu zumzet de cimpoaie,
       Scutură din letargie inimile ce se ’ndoaie.
       Împlini-se-va destinul, când sfărma-vor buzdugane,
       De vătafi s ’armasi isbite, a cetătii porti dusmane.

După acest scurt interviu Eminescu a intrat în silentio stampa, dar înainte ne-a mai transmis un singur gând: "Mitică şi cu Sandu, cancerul fotbalului românesc!". 

Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi ... Frecţii

Gura de metrou de care nu ştia nimeni în afară de aurolaci

Mulţimea foloseşte singura cale de acces dată în folosinţă

"Muncitorii care refac Piața Apărătorii Patriei din Capitală au descoperit, recent, o ieșire din stația de metrou despre care nu se știa nimic." scria astăzi evz.ro.

"...nu se ştia nimic."? Nu ştiu dacă e motiv de consternare sau nu, dar cineva de la Metrorex ar trebui să-şi dea demisia.

Aşa-zisa descoperire e doar neglijenţă de serviciu. 

De fapt, în primul rând ar trebui sunaţi cei şapte directori bugetari şi întrebaţi: "Băi, voi ştiaţi de gura asta de metrou?". Nu ar conta ce răspuns ar da pentru că şi la un răspuns afirmativ şi la unul negativ le afectează imaginea şi le zdruncină fotoliul.

Azi, în faţa Gării de Nord, câţiva aurolaci vorbeau: "Cică o să dea drumul la lume unde dormeam noi la Apărătorii Patriei".

Păi, să vină aurolacii în locul lui Udrişte&co şi poate nu ne mai înghesuim aşa.

Îl ştiu pe "Înţepător"

Am fost şi în Vamă amândoi. Era fratele unei colege de facultate. Avea un motor Kawasaki mare. Asta până i l-au furat nişte ţigani din curtea de la ţară, cu căruţa. Este din Boldeşti-Scăieni. Este un tip ok. Cam timid pentru vârsta lui, nu l-am văzut niciodată cu vreo fată. Am şi stat vreo 2 luni la el în casă cât timp nu am avut închiriat un apartament, chiar prin zona despre care se vorbeşte Billa-Drumul Taberei. Pleca dimineaţa la munca (era ceva web-designer), venea seara, juca WoW şi adormea. Câteodată mergeam în Iron City, mai ales miercurea - îi place folk-ul. 

Spre deosebire de ce spun aştia în ziare şi la TV, nu are 38 de ani ci vreo 30. Nu este însurat şi nici nu a fost vreodată. Are mult peste 1.80 metri (se vede şi în poze că este mai înalt decât bara de susţinere din tramvai).

UPDATE 20.00 : Nu e omul pe care îl ştiu eu, trebuie să-i dau o bere. 

Facebook-ul dăunează

De vreo 6-7 anişori mă-nvârt pe-aici.
Prima dată m-am mutat din Drumul Taberei în Rahova, din Titan în Dristor, din Crângaşi în Berceni. Acum stau central. Pe Nerva Traian. 
Vin dintr-un oraş de provincie.
Nu ştiu dacă e sesizabilă diferenţa, dar Galaţi nu e acelaşi lucru cu Brăila.
Cert e un lucru: toţi cei care fac translaţia geografică spre capitală încearcă din răsputeri să pară bucureşteni.
Până când postează vreun căcat pe Facebook...

...28 minutes ago near Bucharest. 

Near????!!!!????

Nu linge unde ai scuipat! Tăvăleşte-te!

Beckham punctează din nou la capitolul stil

Sportul-rege. Chiar dacă eşti sau nu microbist tot ştii că e vorba de fotbal. Ai un bunic, tată, prieten, frate sau poate chiar prietenă care se dă în vânt după meciurile televizate şi uneori merge la stadion.

Ţie ţi-e indiferent, dar uneori le faci pe plac şi beleşti şi tu ochii la cine-ştie-ce partidă dintre Barcelona sau Manchester United.

Eu, spre exemplu, sunt un fan. Urmăresc meciuri de fotbal din 1994, de la CM din SUA. Am trecut alături de formaţiile de suflet prin diverse trăiri sufleteşti, care-mai-de-care mai intense.

Totuşi, ieri m-a lovit în moalele capului. Mi se părea cumva scuzabil să te tăvăleşti pe jos când e ultimul minut de joc, conduci cu un avantaj minim şi adversarii sunt pe punctul de a marca. E un mod mai puţin etic de aţi ajuta echipa spre victorie. Vechea zicală, scopul scuză mijloacele.

Aici intervine problema. Cel care simulează şi se rostogoleşte pe jos trăgând de timp e în acelaşi timp unul din cei 28 de jucători (22 + 6 rezerve) care scuipă ca nişte birjari. Vă daţi seama că suprafaţa de joc e înţesată de salivă.

Nu ştiu dacă e un act conştient al celor care expectorează, însă momentul în care lansează din gură lichidul menţionat îşi asumă riscul de a se mânji. Un simplu calcul de probabilităţi ne relevă că e aproape imposibil să eviţi un scuipat când cazi. Cel mai adesea contactul nu are loc între lansatorul scuipatului şi propria-i salivă. Cu alte cuvinte, jucătorii se scuipă între ei.

De aceea e cu atât mai plăcut la final când îşi dau toţi mâinile în semn de respect.

Vrăji, purici şi Antena 3

Dan Puric şi unul din tromboanele sale

Una din temele finalului de an a fost practicarea vrăjitoriei.

După îndelungi dezbateri cu sociologi, psihologi, intelectuali, actori sau Dan Puric s-a ajuns la concluzia că vrăjitoarele sunt doar o categorie de speculanţi.

Beneficiarii serviciilor prestate de vrăjitoare sunt, conform celor mai sus menţionaţi şi Dan Puric, proşti.

Ca printr-un miracol fiecare an începe, 2012 nu face excepţie, cu o lectură obligatorie: Zodiacul.