Cai verzi pe peretzi

Daca vrei sa intelegi viata, asta sa-ti fie invatatura dintru inceput si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale: nu ai drept la nimic si nimeni nu-ti este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Daca le ceri fericirea, esti un prost; iar daca te crezi nedreptatit pentru ca nu ti-o dau, esti inca si mai prost. - Hippolyte Adolphe Taine

In oglinda

The more I see the less I know...the more I like to let it go... si mi se face dor de iarna... de munte ...de caciula...de munte...de frig ...de aerul tare pe care il tragi in piept si il simti pana in ultimul lob al plamanului...

Si ma urc in metrou... si pute... si te foiesti... si nu iti gasesti locul.. si iti vine sa cobori numai cand vezi de cine esti inconjurat...

Nu! Tu esti mai bun ca ei...tu potzi face Pamantul sa se invarta...

Nu! Tu potzi face ca lumea asta sa-si recapete sensul!

Nu! Tu potzi face ca totul sa aiba sens!

Nu! Tu esti unul dintre cei multzi si nu potzi face nimic...

Nu! Tu te-ai plafonat la viatza asta de insecta....

Nu! Tu te-ai uitat in oglinda si nu ai vazut decat un om...

Nu! Tu te-ai trezit dimineatza si ai regretat...

Nu! Tu meritzi ce e mai rau!

Nimic mai mult.

P.S.: Vai cat de emo suna... :))

Ieri chiar am citit ceva dragutz...chiar daca e un pic cam ....hmmmm....

"Mai bine sa iubesti si sa pierzi persoana iubita decat sa nu iubesti niciodata!"

Da...e destul de adevarat...

Dar mai bine iubesti....

Tu es foutu...pentru inceput

Cred ca o sa ma specializez in cover-uri ce vin pe filiera rusa. Hmmmm... Desi nu sunt un rusofil, incep sa imi placa oamenii astia pentru ineditul pe care il dau melodiilor si pentru atmosfera pe care stiu sa o faca. In plus cine nu se topeste cand aude o balalaika gadilata cum trebuie si o armonica ce in miscarile ei aproape aleatorii reuseste sa iti ridice parul de pe sira spinarii? In fine...eu am inceput cu Boney Nem, au urmat tipii d fatza (Pivo Dvoem) si cine stie ce mai urmeaza? Clipul de mai sus nu este tocmai unul care sa redea spiritul taigalei, a Siberiei sau care sa te indemne sa dai pe gat o vodca, dar interpretarea este ... ascultatzi si vedetzi ca si Ingrid ar ridica frumos din coltzul gurii intr-un zambet apreciativ.....ca sa nu mai zic de Deep, AC/DC sau ... Zdob si Zdub. (ultimele 3 nume le regasitzi in link-urile ce apar la sfrasitul melodiei)

Dedale tjrs

Din aceeasi serie "Filosofia cruda"... se intelege ...pentru ca nu e coapta. Randuri editate cu aproape doi ani in urma, cand inca obisnuiam sa scriu pe hartie, cand imi faceam nervi ca se termina pixul si ca nu mai am coli de hartie. Incep. Sa scriu, bine inteles. Despre ce? Habar n-am. Dar trebuie sa incheg un subiect din nimic. (Se zice ca ar fi un lucru la indemana oricui...ca nu e mare scofala sa scrii despre nimic, mie nu-mi e tocmai la indemana in primul rand pentru ca nu stiu cum sa definesc "nimic"-ul, in fine...) Incerc mereu sa fiu mai bun. Sa scriu mai bine. Sa fiu vazut mai bine, dar, in primul rand, sa ma vad mai bine. Intr-o astfel de incercare ma aflu si acum in fatza acestei coli, insa sunt constient de lipsa unor repere, unor ancore intr-o realitate mai mult sau mai putin palpabila. Sa privesc introspect pentru a crea o imagine subiectiva a propriului eu? Mi-as fi propriul pilon de sustinere intr-o imagine faurita (chiar mulata) pe conceptele si principiile care-mi dainuie in cap. In asta cred ca ar consta atomul (celula) evolutiv/a a oricarui om. Reper? Primatul omului in regnul animal. Noi avem vointza, noi tindem catre ceva. Evoluam in functie de nevoile intelectuale si nu fatza de cele imediate, mecanice. In fiecare din noi exista o idee suprema, utopica. Ea ne asigura locomotzia cerebrala. Intangibilitatea ei ne va face mereu mai buni. Insasi notiunea de perfectiune catre care tind, vadit, cele mai inalte principii e conceputa pe baze utopice. Desavarsirea nu a aparut in niciun episod istoric al umanitatzii ca realitate tactila. Sa-mi deschid ochii catre lume? Am facut-o fara sa vreau. Aici m-am nascut si nu m-am gandit pana acum ce efect ar avea asupra modului meu de a privi lucrurile. La fel de repede imi dau seama ca nu pot avea o imagine de ansamblu a lumii fara a-mi include sinele in peisajul celor peste 6 miliarde de umanoizi. Altfel spus, imi va fi cu neputintza sa evit vreodata factorul subiectiv. Revin la panoramarea societatzii si nu pot sa nu sesizez ce efect are asupra rationamentului creierului meu. Blocaj. E ca si cand ai privi-o pe Medusa. Pana acum, in aceasta perioada intrauterina a evolutziei gandirii lui Ciprian Ciocan, era imposibil un contact vizual cu ceea ce ma crestea/alimenta. Dupa momentul nasterii renuntz la persoana I, e deranjant de apropiata - prima imagine e a unei mame ce nu ne poate feri de adevarata ei fatza. Nu avem acuitatea lui Tezeu. E si el produsul unei idei utopice.

La cumpana dintre mine si eu

In zilele in care ma credeam filosof si in care ma credeam detzinatorul adevarului absolut...cand credeam ca "eu" pot face Pamantul sa se invarta, sa fie mai bun...un demiurg undercover...spuneam: "E nevoie sa-tzi infatzishezi normalitatea pentru ca cei din jur sa-ti aprecieze sclipirile."

Renascut in pufuletz!

Nu am chef sa fac nimic. Nici sa ma dau jos din pat, nici sa mananc, nici sa plec la facultate, nici sa citesc ceva, nici sa gandesc si nici macar sa scriu ceva... Am chef sa stau cu mine. Sa imi acord un pic de atentie.

Pe cine ar interesa daca as scrie despre Otelul care merge in Intertoto, despre Juventus care a luat bataie in weekend de la Siena, despre derby-ul Steaua-Dinamo...si astea ar fi doar din fotbal. Nu va indoitzi ca in capul meu ar fi numai fotbal.

Totusi, as putea scrie despre ploaie, despre nisip, despre vertij, despre sangele ce-mi curge din nas, despre privirile in gol si despre cele ce fixeaza, despre unghiile mele urate, despre pantalonii mei evazatzi (multzumesc Alex inca o data) si despre orice mi-ar trece prin cap, dar nu o voi face... Nu!

Voi scrie despre un pufuletz. Ieri, la fel ca in scoala generala...cu aceeasi bucurie retzinuta, am luat o punga de pufuletzi... Am tzinut-o tacticos in mana pana acasa, nu am vrut sa dau ocazia si altcuiva sa ma vada si sa imparta in acest fel placerea de a desface punga, de a simtzi mirosul cum iese in valuri, de a lua primul pufuletz si mai ales de a-l gusta. Cand am ajuns sus (locuiesc la etajul 10) am pus-o deoparte intrucat ambientul nu era unul propice manifestarii acestui ritual sacru. Asha ca am facut curatzenie, peste tot (camera, baie, bucatarie), nu atat pentru ca pufuletzul nu ar fi vrut sa iasa din punga daca nu ar fi beneficiat de conditziile necesare cat pentru linistea mea, pacea mea - sentiment imperativ in momentul in care voi desface punga.
Trec repede peste amanunte si ajung la momentul zero. Intins in pat. Perna putin ridicata. Patura acoperindu-ma pana la piept. Genunchii ridicatzi. Niste muzica portugheza si... punga in maini. Da, in maini... ar fi ridicol sa tzii in acest stadiu al procesului punga intr-o singura mana. Acum e momentul in care te identifici cu ea, cand ii simtzi formele, cand o strangi un pic intre degete, cand incerci sa-i simtzi respiratzia, cand ochii iti tradeaza foamea...cand pufuletzii incep sa fremete.

Acum incepe... degetul mare si aratatorul de la fiecare mana te ajuta sa tragi incet de partea superioara a ambalajului...si o faci. Incet. Nu vrei sa ratezi acel prim val care iti va invada narile. Si nu-l ratezi. Uitzi de sangele care obisnuia sa ti se scurga pe nara dreapta. Respiri adanc si inchizi okii prelungit intr-o incercare de a retine la nivel cerebral aceasta senzatzie incalificabila. Deschizi ochii, dar nu ti-i vei indrepta niciodata in punga...ce e acolo nu este menit a fi pangarit de o privire. Asha ca iti vei tzine pleoapele mai mult inchise.

Ce urmeaza depaseste cu mult ce a fost pana acum. Cu greu o mana o duci la fund, cu ea vei tzine punga in acest rastimp. Mana dreapta intra agale in punga si gadila nitzel catziva pufuletzi, nedumerit parca in privintza celui ales a fi ...cel ales. Intr-o coalitzie de trei (thumb-index-middle) si cu o fermitate debordanta, ce nu fac decat sa demonstreze o data in plus certitudinea alegerii, prind in stransoarea lor ceea va fi prima si cea mai importanta prada.

A nu se crede ca pufuletzul a fost in vreunul din momentele acestea impotriva a ceea ce s-a intamplat. Din contra, pentru a-si demonstra trairile empatice s-a topit usor pe limba pana a devenit una cu ... blogger-ul.