marți, 17 decembrie 2013

Evoluţia lui Iamănene

Legile restrictive nu au fost şi nu vor fi niciodată o soluţie. Mai degrabă o cauză. Incriminarea celui care face autostopul sau a celui care opreşte să ia un autostopist (aşa cum a fost votat astăzi în Parlament) nu va face decât să acutizeze fenomenul. 

Este exact de ceea ce aveau nevoie autostopiştii. Crearea unui cadru legal îi va organiza mai bine şi le va eficientiza deplasarea din punctul A în punctul B. Există deja grupuri de carpooling în online, dar nu mergeau prea bine pentru că se răspunde greu la apelurile celor care solicită sau oferă transportul. Se răspundea greu pentru că se ştia că există varianta statului pe marginea drumului şi agitatul mâinii pentru a obţine acelaşi rezultat. 

Totodată, "autostopismul" se va eficientiza din punct de vedere temporar. În loc să stai (cine-ştie-cât) lângă şosea şi să agiţi degetul înspre parbrizele grăbite ale maşinilor, îţi vei posta destinaţia pe grupurile de profil şi vei afla când şi cum îţi planifici deplasarea. Din punctul ăsta de vedere e chiar un avantaj mare - nu mai stai afară sub soare la 40 de grade, sub ploi interminabile de toamnă sau în gerul Bobotezei. 

Credeţi că există vreun autostopist care şi-a zis astăzi după votul din Camera Deputaţilor: "De azi nu mai pot merge cu "ia-mă, nene"? S-a simţit cineva realmente ameninţat de acest nou cadru legislativ? 

M-aş bucura pe deplin dacă aş şti că rezultatele pot fi interpretate doar în sens pozitiv, dar nu e aşa. Pentru că e o altă lege menită să stoarcă bani din nimic. Îngrăşăm doar un porc numit "Bugetul de Stat". Şi încă unul numit "Şpaga miliţianului". 


Studiu de caz:

Cuplu care merge cu maşina la munte/mare. Se opreşte maşina întru rezolvarea unor probleme fiziologice. Se face cu rândul ca să stea cineva să aibă grijă de maşină. Prima dată şoferul pentru ca mai apoi să fie rândul pasagerului din dreapta. Şoferul se întoarce de la pipi şi pasagerul din dreapta e liber să se ducă în acelaşi loc (nu neapărat chiar acelaşi, un pic mai încolo). În acest moment apare milogul cu caschetă şi amator de şpăgi numit de drept - organ. El observă cum apare pasagerul din dreapta de undeva de pe marginea drumului. 

Poate el clasifica acea persoană ca autostopist?  

Poiana lu' Ciocan este avanpost al autostopismului! (aşa cum este el înţeles oriunde pe glob - GRATIS)

duminică, 1 decembrie 2013

Neam frustrat

Ungaria are 3 zile naţionalePe 15 martie, maghiarii aniversează Revoluția din 1848-1849, dată la care s-a consfinit și apariția parlamentului modern a Ungariei. Pe 20 august este sărbătoarea Sfântului Rege Ștefan I, întemeietorul Regatului Ungariei, iar pe 23 octombrie, când se comemorează Revoluția din 1956 și începuturile luptei pentru libertate. Dintre cele trei sărbători de importanță mare, 20 august este considerat Ziua Națională a Ungariei. Este data la care se amintește despre noua națiune maghiară.

Bulgaria îşi serbează în fiecare an ca zi naţională independenţa din 1878. 

Moldovenii şi ucrainienii la fel. 

Sârbii celebrează de ziua lor naţională întâia lor Constituţie.

România are cinci vecini. Cei mai sus menţionaţi. Ziua naţională a României e o ofensă pentru patru dintre cei cinci vecini ai săi. Sărbătoarea română e echivalentă pentru unguri şi ucrainieni cu un furt (Transilvania, Bucovina de Nord şi Bugeac). Pentru moldoveni este nerecunoaştere statutului lor actual (cel de independenţă - după cum este stabilită şi ziua lor naţională) iar pentru bulgari este momentul când au realizat (sfârşitul Primului Război Mondial) că le-a fost luat definitiv Cadrilaterul. 

Sărbătoarea românilor are şi unele accente penibile - Cadrilaterul, Bugeacul şi Bucovina de Nord nu mai fac parte din teritoriul statului nostru. E ca un moş şchiop, chel şi fără dinţi care îşi mai aduce aminte din când în când ce înalt, frumos şi ce erecţii zdravene avea acum 95 de ani.  

Între 1 Decembrie şi ziua în care regatul lui Burebista a atins apogeul sau unirea (prin cucerire) a lui Mihai Viteazul nu e nicio diferenţă. Sunt momente conjuncturale în care o pupulaţie ajunge să stăpânească un teritoriu mai mare decât în anterior. Bulgarii şi ungurii au avut imperii. Ucraina e cea mai întinsă ţară din Europa (exceptând Rusia). 

În faţa cui ne arătăm noi muşchii? Pentru ce? Şi mai ales, dovedim ceva cu acest gest? 

Da. Frustrare.


PS: Am mai scris şi acum doi ani despre asta









luni, 25 noiembrie 2013

Cum face vulpea?



Intrepretare carpato-danubiano-pontică a lui Ylvis.  


miercuri, 30 octombrie 2013

Constituţia României - Art. 30 Libertatea de exprimare. alin (2). Cenzura de orice fel este interzisă.

Eu nu vorbesc pe blog-ul ăsta despre ce fac la serviciu şi m-am ferit foarte mult să o fac. Dar azi nu pot să nu o fac. Pentru că ştiu că aş fi scris şi dacă nu m-aş ocupa cu ce mă ocup.

Astăzi, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a ameninţat că nu îl va lăsa pe Remus Cernea să vorbească de la pupitrul parlamentar datorită modului în care se îmbracă. Articolul aici

Deci să vă spun cum se îmbracă Remus Cernea: pantofi, pantaloni, tricou, cămaşă (uneori) şi sacou. ...cam ca în poza de mai jos. Sacou are MEREU

Dar nu m-am pus să scriu aici din cauza sacoului şi nici despre faptul că Zgonea nu îl înghite pe Cernea şi de-aia îi taie macaroana. Acum câteva zile Cernea a participat la o emisiune la care s-a discutat despre codul de conduită pe care îl doreşte introdus Zgonea în Parlamentul României. Eu unul nu am nimic împotriva lui şi nici Cernea nu ar trebui să aibă ceva pentru că vestimentaţia actuală i-ar permite să intre şi în Camera Comunelor (pagina 7)

Pentru respectiva apariţie media i-am trimis deputatului verde un  email cu cazuri concrete în care diverse personaje politice care nu s-ar ridica la nivelul dorit de Zgonea. Acesta este conţinutul email-ului:



"1. Licia Ronzulli - europarlamentar Italia (EPP) vine zilnic cu fetita ei in plen (nimeni nu condamnat gestul)


2. Franziska Keller - europarlamentar Germania (EGP) vine uneori cu imbracaminte care nu ii acopera umerii a.i. i se vede tatuajul de pe bratul stang. 


3. Caroline Lucas - parlamentar Marea Britanie (fost presedinte al Partidului Verde 2008-2012) a aparut in Camera Comunelor cu un tricou inscriptionat impotriva sexismului din mass media. Pentru a nu-i fi intrerupt discursul din cauza tinutei si-a pus un sacou si a continuat. (tu de fiecare data cand ai un tricou cu mesaj sau formatie ai si sacou pe deasupra - paralela este extraordinara!!!)


Este vorba, in acest caz, de o discutie despre nuditatea din tabloide si despre obiectificarea corpului feminin pe care Lucas a combatut-o in mod repetat. Cand a fost rugata sa imbrace un sacou pentru a corespunde dress code-ului din Westminster ea a replicat foarte elocvent: "Mi se pare cel putin ironic ca gasiti necuviincios acest tricou in aceasta casa/institutie, dar este acceptat ca firesc sa putem cumpara un astfel de tabloid (care contine nuditate) in 8 locuri diferite ale aceleiasi cladiri". 

Nota importanta: In plenul Camerei Comunelor (unde exista unul din cele mai rigide coduri de conduita) nu este permis cititul ziarelor. (a se vedea cazul Romaniei!!!)

4.  Exemplu de tara in care exista un cod de conduita vestimentara - Noua Zeelanda

Singurele lucruri care sunt specificate sunt acestea: 

- imbracamintea trebuie sa fie ingrijita
- barbatii trebuie sa poarte sacou (cravata nu este obligatorie)
- adultii nu au voie sa poaret pantaloni scurti



5. In 2011 a avut loc o dezbatere similara in Suedia dupa ce un ministru de la acea vreme (al mediului), Andreas Calgren, a tinut un discurs in parlament (Riksdag) imbracat intr-o geaca de piele. Mai multi parlamentari au condamnat gestul, dar nicio masura radicala nu a fost luata. 

Dincolo de simpla analogie pe care încercasem să o trasez prin exemplele de mai sus, astăzi a avut loc un abuz. O încălcare a libertăţii de exprimare. 

Zgonea a fost astăzi ăla care s-a văzut pe scaunul care i-a dat statut privilegiat în raport cu ceilalţi colegi, cel de şef, şi a început să se ia de cel mai vulnerabil/mic/uşor de atins pentru simplul fapt că poate. E de trei ori trist:

1. Că se întâmplă într-un cadru instituţional precum Parlamentul. 
2. Că e o doar un exemplu la scară mică a ceea ce se întâmplă pe toate palierele sociale sau profesionale din România.
3. Legile încep să fie abuzate încă din sala unde sunt votate. 


marți, 15 octombrie 2013

Expresia "gol-puşcă" nu se referă la niciun penis

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când citesc sau aud pe cineva, fără să conştientizez, acord destul de multă atenţie şi formei mesajului pe care încearcă să îl transmită. Astfel, nu de puţine ori mi s-a întâmplat să nu mai fiu în stare să mă concentrez asupra fondului datorită şocurilor spontane, declicurilor, de care am parte în decursul lecturii sau a audiţiei. 

Se dă propoziţia: " Printul Harry a fost surprins anul trecut gol-puşcă în Las Vegas.".

Ea (propoziţia) suna la fel de bine şi aşa: "Prinţul Harry a fost surprins anul trecut gol în Las Vegas.".

Întrebarea care se pune este: Ce caută "puşca" acolo?

Păi... Cum să vă spun? "Puşca" nu are nicio tangenţă cu bărbăţia celui despuiat. 

De fapt, expresia "gol-puşcă" provine dintr-o perioadă tulbure atât din punct de vedere al evoluţiilor lingvistice, dar mai ales din cel militar (după anul 1415 când la Agincourt a avut loc prima bătălie în care a fost folosită puşca). Începând cu acest eveniment armelede foc (puştile, flintele, muschetele) iau treptat locul principalelor arme folosite până atunci: săbiile. 

Săbiile au o istorie foarte lungă. Apare ca deviaţie din pumnal în Epoca Bronzului, pe la mijlocul mileniului 2 î.e.n., şi e folosită activ până în Al Doilea Război Mondial (cavaleria Poloniei şi nu numai). Asta face ca la momentul apariţiei puştii (sfârşitul Evului Mediu) sabia să aibă o istorie de aproape 2000 de ani. Mai mult, sabia reprezenta un simbol şi era recunoscut de către societate drept obiectul cu care eşti supus sau supui. 


Să revenim la expresia "gol-puşcă". 

Victoria armelor de foc în faţa săbiilor s-a datorat în primă instanţă a două mari diferenţe. Prima a fost distanţa de la care puteai leza adversarul iar a doua era viteza cu care îl puteai ataca. Viteza venea ca o consecinţă a utilizării prafului de puşcă, dar în situaţii limită/spontane (când adversarul era foarte aproape) exista un alt mare avantaj: puşca nu avea teacă. Puşca devea operaţională mai repede pentru că nu trebuia scoasă din teacă. 

Pentru omul de rând, apariţia noii arme a fost un şoc. Sabia fusese pentru ei etalonul armelor de luptă unu-la-unu şi era singurul lor reper în acest domeniu. Puşca a declaşat o revoluţie. Puşca a detronat sabia. Şi nu în ultimul rând, puşca a intrat în viaţa oamenilor. Şi în lexicul lor. 

Astfel, când te duceai la baltă ca să te scalzi şi îţi dădeai toate hainele jos de pe tine nu mai erai acoperit de o teacă precum sabia...ci erai gol ca puşca.